Înregistrez acest mesaj sub un stres considerabil, căci povara evenimentelor care m-au adus în această situație precară nu este pe măsura niciunui om, iar ultimele fărâme de rațiune ce mi le mai pot păstra în urma calvarului mă împing să emit acest avertisment, spre a-i scuti pe cei ce-mi vor urma de asemenea lucruri precum cele pe care le-am trăit. Timpul mă constrânge, căci oxigenul îmi este pe terminate, dar nu îmi este teamă. Câtă ironie că bateriile costumului de scafandru vor dăinui încă ore bune după ce eu îmi voi fi dat ultima suflare. Dar nimic din ce va urma nu mă mai poate surprinde; ba, chiar, gândul propriei morți îmi aduce comfort, căci sunt tot ce a mai rămas din echipajul pierdutei nave Nepenthes, acum o sumbră epavă brăzdând periferia Norului Oort… Singura mea speranță este că dacă îmi va fi cadavrul găsit vreodată plutind aici, inert, pe muchia abisului, cei implicați vor avea întelepciunea să nu îmi investigheze soarta dincolo de un anumit punct, și să le fie suficientă această relatare grosolană. Cât mi-aș dori să nu fie prea târziu…    Continue reading Oroarea din Oort (fragment) →

   Era ciudat, chiar şi după atâţia ani. Solul prăfuit de gheaţă suprarăcită ce scrâşnea la fiecare pas sub crampoanele costumului protector, gravitaţia redusă şi uneori înşelătoare şi jumătatea de Saturn ce plutea veşnic în acelaşi loc deasupra orizontului, pe fundalul norilor gălbui şi toxici de azot ce se învolburau necontenit. Soarele, la peste un miliard de kilometri depărtare, era ca un far de navigaţie singuratic pe un ţărm de neatins, o scânteie îndepărtată și efemeră abia vizibilă prin negurile veşnice. Dar te obişnuiai, măcar că se vedea încă undeva în est vârful celui mai înalt turn din Sarmisegetusa Nouă, cel al telecomunicaţiilor de rază lungă cu Marte şi Pământul. Mărețul oraș trona în pustiuri, cu turnurile sale negre ce străpung înălțimile înghețate și cu domurile colosale de sticlă și metal, brăzdate neîncetat de vânturile lui Titan.
–Mihaie, mă auzi? se auzi o voce radio.   Continue reading Viziuni ale Paleocosmosului →

Povestirea s-a mutat o perioadă în revista Argos. Explicația aici.