…possibly the first novel about interstellar banking fraud…

   Așa este descris romanul lui Charles Stross în pagina de prezentare de pe site-ul editurii.

Au trecut multe mii de ani, androizii cu care am făcut cunoștință în Saturn’s Children își spun acum post-umani și au renunțat demult la încercările de reintroducere a oamenilor în natură (încercări pe un model asemănător celor prin care oamenii introduc specii considerate dispărute). De fapt singura legătură cu Saturn’s Children este menționarea sumară a navei și evenimentelor din Bit Rot.

Debt is the economic engine that spreads humanity to the stars.

   Stross extinde la scara întregii galaxii sistemul economic introdus în Saturn’s Children.  Economia post-umanilor e guvernată de noțiuni precum energie, masă, accelerație, datorii, bani rapizi, medii și înceți (rapizi – monedă curentă, medii – bunuri materiale, înceți – investiții în coloniile viitorului). Civilizația clădită de ei se întinde în galaxie cu colonii clădite prin creditare, la o scară de timp sugerată de zeci de mii de ani căci giganticele nave-colonii au nevoie de sute de ani pentru a parcurge distanțele interstelare.
Ca și în celelalte texte din serie personajul principal din Neptune’s Brood este tot feminin: Krina Buchhaltung Historiker Alizond-114 (Buchhaltung Historiker = istoric contabil, ar zice germana mea rudimentară), specializată în identificarea fraudelor financiare care implică banii înceți.

Slow money is a medium of exchange designed to outlast the rise and fall of civilizations. It is the currency of world-builders, running on an engine of debt that can only be repaid by the formation of new interstellar colonies, passing the liability ever onward into the deep future…

   Krina pleacă într-o călătorie de patru mii de ani-lumina (distanta dintre Neptun și colonia Shin-Tetys) pentru descurcarea unui vechi mister financiar în care e implicată matriarha liniei din care face parte (citește: androidul original a cărui copie este) și pentru recuperarea unei datorii generata pe misterioasa colonie Atlantis, colonie ce a ales să întrerupă legăturile cu restul galaxiei.

   Neptune’s Brood poate fi citit de sine stătător fiind jumătate manual de economie interstelara, jumătate roman polițist, totul în decor space opera. Nominalizată la Hugo (locul doi – 1615 voturi față de Ancillary Justice – 2327 voturi) dar și la Locus și John W. Campbell, e o carte care nu te face să zici că ai pierdut timpul citind-o. Ceea ce e mare lucru.
Universul creionat de Stross e credibil pentru ca nu introduce concepte care sa nu fie plauzibile științific și pentru că  împrăștie subtil referințe la prezent. Spre exemplu retina sau retina display în loc de ecrane video, bitcoin pentru banii virtuali sau viermi Bezos (fiind cunoscută atitudinea anti-Amazon a scriitorului). Pe același model Vernor Vinge sugera în A Deepness in the Sky că la baza software-lui din viitorul îndepărtat al omenirii ar sta Linux-ul…
Dincolo de substratul economic, cred că ideea de bază a cărții este că un moment dat va trebui să renunțăm la corpurile de carne și sînge pentru a putea explora galaxia în timpul vieții… sau a duratei de funcționare.
Coperta originală (cu Krina-sirenă) nu e rea dar îmi place mai mult cealaltă. Într-o discuție purtată la Worldcon 2014 cu autorul ei, Fred Gambino, acesta îmi spunea că nu a citit cartea lui Stross dar că cererile editorului au fost “un oraș subacvatic gotic”.

Later edit: citeva note explicative despre Neptune’s Brood pe site-ul lui Charless Stross: http://www.antipope.org/charlie/blog-static/2014/09/crib-sheet-neptunes-brood.html