În sumarul numărului din martie al revistei online Argos apare și povestirea În neant a colaboratorului nostru Astrophobia (Mihai Alexandru Dincă). Ca urmare, pentru o durată de 18 luni povestirea va lipsi de pe sfkultur.ro, Argos avînd exlusivitate contractuală.
Felicităm Astrophobia și îi dorim cît mai multe texte publicate.
Tag Archives: ASTROPHOBIA
Ecourile Osândei – 1
Reblogged from https://astrofobii.wordpress.com/2014/12/09/ecourile-osandei-1/.
–Oamenii… Orbește și-au clădit imperiile din minciuni și înțelepciune falsă… În idealismul lor ignorant, se cred superiori nouă tuturor; iar în minciuna religiei lor, își justifică superioritatea. Dar tânjesc nemurirea noastră, frații mei! Tânjesc, și arde în ei focul nestins al invidiei, tânjesc nemurirea noastră, puterea noastră, slava noastră eternă… a ai’hailor!
Dar ei ce au? Au cel mai de preț dar dintre toate: mântuirea! Ei își vor duce viețile scurte și demne de milă, și vor muri împăcați, căci tatăl lor, cât și al nostru, îi așteaptă în Paradis. Pe când noi… Noi vom îndura neantul! La capătul unei vieți atât de lungi, tot ce ne așteaptă e nimicnicia… Pe care o vom îmbrățișa, căci din ea ne-am ridicat!
Continue reading Ecourile Osândei – 1
Blestemul din Sarnath de H. P. Lovecraft
Post reblogged from https://astrofobii.wordpress.com/2014/12/06/blestemul-din-sarnath/.
„Blestemul din Sarnath” este primul volum din seria „The best of H.P. Lovecraft”, apărută la editura Nemira în colecția Nautilus în anul 2013. Cuprinde toate elementele cheie ale creației Lovecraftiene, și poate servi ca un bun deschizător de drumuri pentru cei care nu cunosc încă opera scriitorului din Providence. Colecția de față conține povestiri scurte și nuvele aparținând tuturor celor trei cicluri principale ale acestui incredibil autor american din prima jumătate a secolului XX, anume din mythosul cthulhian al ororii cosmice fără capăt, din ciclul viselor fantastice, dar și din puțin mai „comercialele” povestiri ale macabrului.
Temnițele din Uogam (preview)
* * *
Locotenentul Danzig Tenzing fuma de zor un trabuc marțian, sugând încet tutunul iute și bun de Acidalia în timp ce privea afară, în atmosfera corozivă, pe hublou – la obiectul înaripat care se pogora din ceruri acide asupra platformei de aterizare. Ochii lui albaștri-cenușii scânteiau în lumină portocalie ce intra prin sticlă, și purtau pecetea îngrijorării. Încă nu-i venea să creadă ce ateriza pe platforma stației lui, deși știa de câteva săptămâni de acea venire. Trecuseră ani de zile de când Aeolus mai primise vreun transfer de prizonieri pentru Uogam. Erau criminali, modificați, trădători, rebeli, și traficanți: de droguri, arme, clone, de orice! Dar acesta, adus de urgență maximă cu una din navetele speciale ale Diviziei Militare a Planetelor Unite, era diferit de toți ceilalți. El era sămânța haosului, a distrugerii fără scop, a răului de dragul răului. Nimeni nu îi știa numele adevărat, dar uneori era cunoscut ca „fiul nopții”, „diavolul din Acetis”, sau „cel pustiu”: un fermier orfan, anonim și neînregistrat din Centura Transmarțiană, de pe vreunul din sutele de asteroizi care fuseseră transformați în sere centrifuge, ce asigurau mare parte din necesarul de hrană din sistem. Era doar un adolescent când a sabotat întreaga stație agriculturală în care se născuse, eliberându-i atmosfera în vidul spațiului, omorând toți cei aproape douăzeci de mii de locuitori, pe lângă grânele și animalele compromise. A supraviețuit câteva zile în spațiu, în derivă, într-un costum defect, până când a fost salvat de una din uriașele nave-ghetou ce înconjoară sistemul, numită Utopia II, ce se adâncea în sălbăticiile de dincolo de Jupiter. Timp de aproape un deceniu, a dispărut de pe radarele Diviziei Militare. Singurele mențiuni din această perioadă sunt rapoartele Miliției de ghetou, o organizație paramilitară ad-hoc, coruptă până în măduva oaselor. Aceste consemnări nu pot fi considerate dovezi veritabile, dar se pare că de-a lungul celor zece ani la bordul acelei nave, dracul formase un fel de cult de fanatici obsedați de distrugere, în special dintre dependenții de amfetamine, care terorizau ceilalți locuitori ai Utopiei și ucideau membrii ai miliției. Se pare că personajul strângea orice urmă de tehnologie cuantică pe care o putea găsi, dar nu se știe pentru ce scop. Continue reading Temnițele din Uogam (preview)
Notă explicativă pentru “Oroarea din Oort”
Momentan, povestirea “Oroarea din Oort” suferă modificările necesare unei eventuale publicări într-o antologie. Drept urmare, mare parte va fi retrasă de pe site, cu ceva remușcări, dar va rămâne un fragment de început lung de nouă paragrafe, fiind si fragmentul care are șansele cele mai mari de a nu fi modificat.
Aceste săptămâni particip la un atelier de creație literară SF&F, ținut de domnii Oliviu Crâznic, Michael Haulică și Florin Pîtea. Spre finalul acestui atelier, care are ca scop și publicarea antologiei anterior menționate, voi produce un making-of al povestirii “Oroarea din Oort” pe care îl voi face public prin intermediul și cu bunăvoința SFKultur.ro. Va cuprinde ideea de la care a pornit povestea, diversele etape de revizuire prin care a trecut și detalii desprea lumea poveștii.
Până atunci, voi încerca să mețin un flux cât de cât constant de scriere și vă voi “aproviziona” cu diverse schițe și povestiri scurte.
http://sfkultur.ro/blog/2014/08/31/oroarea-din-oort/