Și mi-a plăcut în ciuda faptului ca este un roman pre/post-apocaliptic cu aproape nimic sf în el în afara de virusul care se transmite rapid și omoară 95% din populație Continue reading Station Eleven de Emily St. John Mandel
Fără îndoială, Ken Liu este în acest moment unul dintre maeștrii genului scurt în sf fapt confirmat atît de succesul la public al povestirilor sale cît și de premiile cîștigate: Hugo, Nebula, WFA.
Comunitatea sf a așteptat multa vreme romanul sau de debut iar acesta s-a produs luna aceasta: The Grace of Kings este prima parte dintr-o proiectată trilogie silkpunk (Dandelion Dynasty) inspirată de mitologia din jurul dinastiei Han.
Scris simplu, metodic, cu un world building meticulos și fără sa facă mare abuz de recuzita fantasy obișnuită, romanul descrie o perioadă agitată din istoria statelor ce compun arhipelagul Tiro (cu proeminenta insulă Dara în centru), într-o lume în care oamenii sunt cîteodată pionii zeilor. Continue reading The Grace of Kings de Ken Liu
Încercînd să scriu cîteva rînduri despre The Three-Body Problem mi-am dat seama că în ultimele luni o avalanșă de traduceri cu tematică sf-fantasy ale unor autori chinezi au invadat presa de gen, în mod special Clarkesworld Magazine, al cărui număr mare de texte publicate se datorează probabil campaniei de Kickstarter finanțată cu succes. Conduce invazia: Ken Liu. Cunoscut și cititorilor români prin cîteva povestiri (cea mai recentă în numărul dublu 25-26 al Anticipației de început de 2015 – Maestrul Litigiilor și Regele Maimuțelor) acesta face de toate: traduce textele altora, merge pe la convenții, dă interviuri, scrie articole și povestiri iar romanul său de debut, The Grace of Kings, prima parte a trilogiei fantasy Dandelion Dynasty, va apărea în luna aprilie. Continue reading The Three-Body Problem de Cixin Liu și mini-invazia SF-F-ului chinez
Post reblogged from https://astrofobii.wordpress.com/2014/12/06/blestemul-din-sarnath/.
„Blestemul din Sarnath” este primul volum din seria „The best of H.P. Lovecraft”, apărută la editura Nemira în colecția Nautilus în anul 2013. Cuprinde toate elementele cheie ale creației Lovecraftiene, și poate servi ca un bun deschizător de drumuri pentru cei care nu cunosc încă opera scriitorului din Providence. Colecția de față conține povestiri scurte și nuvele aparținând tuturor celor trei cicluri principale ale acestui incredibil autor american din prima jumătate a secolului XX, anume din mythosul cthulhian al ororii cosmice fără capăt, din ciclul viselor fantastice, dar și din puțin mai „comercialele” povestiri ale macabrului.
A trecut o luna de atunci. S-a așezat ceva praf, s-au sedimentat ceva amintiri. Am citit ce au scris altii. A fost Worldcon 2014, Londra 14-18 august. Ca dimensiuni și desfășurare, un eveniment unic pentru mine (cel puțin pînă în clipa asta), foarte bogat în acțiuni și din acest motiv greu de descris.
Din exterior centrul expozițional Excel e o construcție imensă ridicată pe marginea vechilor docuri londoneze odată cu reorganizarea zonei și în pregătirea jocurilor Olimpice din 2012. E uriaș. Odată intrat îmi pică fața: la biroul de înregistrare e o coadă monstruoasă. N-am mai văzut asa ceva de pe vremea lui Ceaușescu (aveam sa aflu ulterior ca americanii o comparau cu coada la filmele Star Wars din anii ’80). Deși am ajuns relativ devreme e deja formată pe trei rînduri iar după ce pleacă din fața biroului de înregistrare de la parter face o curbă și urcă la etaj unde se contorsionează pe hol. Estimez că are cam două sute de metri. În spatele nostru rîndul continuă să se lungească (în final în toate cele cinci zile de convenție vor fi aproape 8.000 de participanți). Coada e ușor de suportat, lumea vorbește despre orice și în orice limbă iar voluntarii de servici sunt foarte activi, unul întreabă dacă avem nevoie de ceva, altul ghidează coada, altul întreține atmosfera cîntînd la ukulele ceva cu tema fantasy și elfi. Continue reading Impresii întîrziate de fan la Worldcon 2014