Apărut la mijlocul lui martie, numărul șase încheie (conform programării anunțată în primul număr) seria publicațiilor TFB care reinterpretează povestea Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte în cheie science fiction. Pentru că nu îmi plac serialele am avut răbdare să apară toate cele șase numere promise. Le-am răsfoit, le-am mirosit (tipografie, mmm), am căscat gura la culori dar nu le-am citit. După ce a apărut și ultimul număr, mi-am făcut timp într-o după-amiază și am savurat povestea de la un cap la altul.
Scenariul scris de Marian Coman e puțin cam expeditiv (cred ca era mai mult loc pentru dezvoltarea personajelor) și folosește inspirat textul lui Ispirescu intercalînd citate din acesta prin intervențiile robotului Panza. Amatheus (Făt-Frumosul modern) e un personaj neliniștit, ușor naiv, idealist, copil mare chiar și la bătrînețe, permanent în căutarea a ceva ce pare de neatins.
Desenele și culorile echipei Chelaru/Durán sunt impecabile. Personal, mi-au plăcut mai degrabă planșele cu cadre de ansamblu și mult decor (statui sau clădiri de inspirație art-deco, stația de metrou din nr. 3, aspectul aerisit al stației spațiale, barajul în primul și ultimul număr) față de cele de acțiune sau prim plan cu personaje umane sau mutanți (oameni și ei la urma urmei). Sunt de remarcat coperțile desenate de cei sase artiști diferiți (Laurențiu Dănilă, Daniel Rosa Durán, Sebastian Luca, Mihai Timoșenco, Bogdan Chelaru, Andrei Moldovan) și efortul editorial a lui Mihai Ionașcu. Păcat că s-a terminat. Cred că șase numere nu sunt suficiente pentru subiectul oferit de Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte însă Mihai Ionașcu ne promite că după apariția întregii povești într-un album de colecție împreună cu ceva bonusuri, undeva, la toamnă, aventurile lui Amatheus vor continua serializate în revista HAC!.