Jack și Fist sunt un cuplu ciudat: un expert contabil transformat în soldat de elită și o păpușă din lemn, avatar al unei inteligente artificiale specializată în exterminarea de alte inteligențe artificiale. Împreună sunt o armă de temut împotriva Totalității, grupul de IA-uri ce trăiesc? există?  în centura Kuiper și care luptă împotriva omenirii. Și cîștigă.
   Pămîntul este nelocuibil și abandonat, oamenii sunt răsfirați în tot sistemul solar în colonii firave, cei mai mulți dintre ei trăiesc într-o gigantică stație spatială (9 km/2 km) aflată pe orbită în jurul Pămîntului, omenirea fiind unificată sub conducerea unor corporații software grupate sub numele de Panteon.  De ce Panteon? Pentru că atunci cînd corporațiile oferă totul omului de rînd, de la hrană la realitate virtuală, nu mai e nici o deosebire între Coca-Cola și un zeu.
   Pentru Jack totul este contra cronometru, urmează sa moară iar în locul său se va instala Hugo Fist (așa e contractul) dar înainte de a dispărea încearcă sa dezlege cîteva enigme iar chestia asta o sa-l transforme în erou și o ducă la moartea unui zeu. Realitate virtuală peste tot, păpuși, avataruri, fulgi de zăpadă, lățime de bandă, zeii cad sau se ridică. Cum blochezi un zeu? Îi dai un audit intern.
   Între roman polițist, space opera și cyberpunk, Crashing Heaven mi-a plăcut suficient de mult ca să-i aștept continuarea.

   Crashing Heaven a apărut în 2015 și este primul roman a lui Al Robertson, scriitor și programator britanic. În 2016, a fost selectat pe lista de lecturi recomandate pentru premiul Arthur C. Clarke ce se acordă celui mai bun debut din anul anterior. Continuarea sa intitulată Waking Hell, va apărea în luna iulie. Cele două volume sunt ilustrate de Dominic Harman, grafician cu multe coperți la activ, de la romanele lui Clive Barker la albumele lui Glen Drover.