În mare parte acțiunea se desfășoară în viitorul apropiat (stația spațială internațională e încă în funcțiune) iar o catastrofă amenință existența omenirii.
Dintr-un motiv neexplicat (denumit generic Agentul), Luna se sparge în bucăți care încep să bombardeze pămîntul și rad tot ce e viu pe acolo. Cu pistolul la tîmplă, rasa umană se pune urgent de acord că trebuie să supraviețuiască și trimite aruncă rapid pe orbită tot ce-i pică în mînă inclusiv oameni care urmează să supraviețuiască acolo cîteva mii de ani pentru că atît se estimează ca va dura pînă cînd planeta redevine locuibilă. Ce urmează e o poveste despre supraviețuire în condiții extrem de dure (marțianul e mic copil), în imponderabilitate și într-un echilibru ecologic fragil. Comunitatea se scindează drastic și un rol mare în chestia asta îl are intra-net-ul ce tine loc de internet (sunt troli în cer ca și pe pămînt). Unii capturează o cometa, alții pleacă spre Marte, alții către miezul de fier-nichel al Lunii. Avem doza obișnuită în astfel de situații de eroi, tîmpiți, canibali, etc. Într-un final, mîna de oameni din habitatele improvizate este redusă la cîteva femei care devin astfel mamele noii rase umane – de aici și titlul cărții: șapte Eve.
…

Cinci mii de ani mai tîrziu cele șapte rase umane au creat o civilizație înfloritoare locuind în cîteva mii de habitate gigantice (Habitat Ring) ce orbitează în jurul pămîntului. Mega-construcțiile sunt acum gazda a trei miliarde de oameni care lucrează intens la reintroducerea vieții pe pămînt. Finalul e ușor predictibil însă plin de optimism.
Ca și în cazul Hieroglyph sau Twelve Tommorrows, Seveneves e scrisă privind la tehnologiile de lîngă noi, Neal Stephenson propovăduiește principiile că sf-ul trebuie să fie clar originat în realitatea imediată și că omenirea trebuie să viseze și să-și propună proiecte îndrăznețe și de anvergură (aici fantoma lui Arthur C. Clarke ne privește plină de mîndrie). În cartea asta totul e mega: mega-costrucții, mega-dezastre, extincție la scara planetară, scară mare de timp, cartea are 880 de pagini… În universul imaginat de Neal Stephenson e loc pentru cîteva spin-off-uri și continuări dar deși îmi plac continuările, parcă as vrea totuși să rămînă o lucrare de sine stătătoare.
Seveneves e una dintre cele mai bune cărți sf citite în ultimii ani, mult mai complexă decît spun cele trei cuvinte ale mele. Anticipez că o sa radă tot în materie de premii. Cel puțin alea de critică.

Later edit: Seveneves a intrat pe lista de lecturi recomandate a revistei Locus, pentru anul 2015.