Category Archives: PROZĂ

Fragment de roman: Jumătate de rege – Joe Abercrombie

Editura Nemira ne-a pus la dispoziție un fragment din romanul Jumătate de rege, prima parte a seriei Marea Sfărâmată de Joe Abercrombie ce urmează a fi lansat în zilele următoare.

Jumatate de rege - Joe Abercrombie
Jumătate de rege – Joe Abercrombie

“Abia dacă păreau morţi.
Erau doar foarte palizi, aşezaţi pe lespezile reci în camera aceea rece, acoperiţi cu giulgiuri până la subsuori şi cu săbiile scoase din teci lucindu-le pe piepturi. Yarvi se aştepta în continuare ca gura fratelui său să se mişte în somn. Şi ca ochii tatălui său să se deschidă, pentru ca familiara privire dispreţuitoare s-o întâlnească pe-a lui Yarvi. Dar ochii nu se deschiseră. Şi nu aveau să se mai deschidă vreodată.
Moartea deschisese Ultima Poartă pentru ei, iar prin acel portal se nu mai întorsese nimeni.
– Cum s-a întâmplat? îşi auzi Yarvi mama întrebând de la intrare. Continue reading Fragment de roman: Jumătate de rege – Joe Abercrombie

Ecourile Osândei – 1

Reblogged from https://astrofobii.wordpress.com/2014/12/09/ecourile-osandei-1/.

–Oamenii… Orbește și-au clădit imperiile din minciuni și înțelepciune falsă… În idealismul lor ignorant, se cred superiori nouă tuturor; iar în minciuna religiei lor, își justifică superioritatea. Dar tânjesc nemurirea noastră, frații mei! Tânjesc, și arde în ei focul nestins al invidiei, tânjesc nemurirea noastră, puterea noastră, slava noastră eternă… a ai’hailor!

Dar ei ce au? Au cel mai de preț dar dintre toate: mântuirea! Ei își vor duce viețile scurte și demne de milă, și vor muri împăcați, căci tatăl lor, cât și al nostru, îi așteaptă în Paradis. Pe când noi… Noi vom îndura neantul! La capătul unei vieți atât de lungi, tot ce ne așteaptă e nimicnicia… Pe care o vom îmbrățișa, căci din ea ne-am ridicat!
Continue reading Ecourile Osândei – 1

Temnițele din Uogam (preview)

* * *

Locotenentul Danzig Tenzing fuma de zor un trabuc marțian, sugând încet tutunul iute și bun de Acidalia în timp ce privea afară, în atmosfera corozivă, pe hublou – la obiectul înaripat care se pogora din ceruri acide asupra platformei de aterizare. Ochii lui albaștri-cenușii scânteiau în lumină portocalie ce intra prin sticlă, și purtau pecetea îngrijorării. Încă nu-i venea să creadă ce ateriza pe platforma stației lui, deși știa de câteva săptămâni de acea venire. Trecuseră ani de zile de când Aeolus mai primise vreun transfer de prizonieri pentru Uogam. Erau criminali, modificați, trădători, rebeli, și traficanți: de droguri, arme, clone, de orice! Dar acesta, adus de urgență maximă cu una din navetele speciale ale Diviziei Militare a Planetelor Unite, era diferit de toți ceilalți. El era sămânța haosului, a distrugerii fără scop, a răului de dragul răului. Nimeni nu îi știa numele adevărat, dar uneori era cunoscut ca „fiul nopții”, „diavolul din Acetis”, sau „cel pustiu”: un fermier orfan, anonim și neînregistrat din Centura Transmarțiană, de pe vreunul din sutele de asteroizi care fuseseră transformați în sere centrifuge, ce asigurau mare parte din necesarul de hrană din sistem. Era doar un adolescent când a sabotat întreaga stație agriculturală în care se născuse, eliberându-i atmosfera în vidul spațiului, omorând toți cei aproape douăzeci de mii de locuitori, pe lângă grânele și animalele compromise. A supraviețuit câteva zile în spațiu, în derivă, într-un costum defect, până când a fost salvat de una din uriașele nave-ghetou ce înconjoară sistemul, numită Utopia II, ce se adâncea în sălbăticiile de dincolo de Jupiter. Timp de aproape un deceniu, a dispărut de pe radarele Diviziei Militare. Singurele mențiuni din această perioadă sunt rapoartele Miliției de ghetou, o organizație paramilitară ad-hoc, coruptă până în măduva oaselor. Aceste consemnări nu pot fi considerate dovezi veritabile, dar se pare că de-a lungul celor zece ani la bordul acelei nave, dracul formase un fel de cult de fanatici obsedați de distrugere, în special dintre dependenții de amfetamine, care terorizau ceilalți locuitori ai Utopiei și ucideau membrii ai miliției. Se pare că personajul strângea orice urmă de tehnologie cuantică pe care o putea găsi, dar nu se știe pentru ce scop. Continue reading Temnițele din Uogam (preview)

Notă explicativă pentru “Oroarea din Oort”

Momentan, povestirea “Oroarea din Oort” suferă modificările necesare unei eventuale publicări într-o antologie. Drept urmare, mare parte va fi retrasă de pe site, cu ceva remușcări, dar va rămâne un fragment de început lung de nouă paragrafe, fiind si fragmentul care are șansele cele mai mari de a nu fi modificat.

Aceste săptămâni particip la un atelier de creație literară SF&F, ținut de domnii Oliviu Crâznic, Michael Haulică și Florin Pîtea. Spre finalul acestui atelier, care are ca scop și publicarea antologiei anterior menționate, voi produce un making-of al povestirii “Oroarea din Oort” pe care îl voi face public prin intermediul și cu bunăvoința SFKultur.ro. Va cuprinde ideea de la care a pornit povestea, diversele etape de revizuire prin care a trecut și detalii desprea lumea poveștii.

Până atunci, voi încerca să mețin un flux cât de cât constant de scriere și vă voi “aproviziona” cu diverse schițe și povestiri scurte.

http://sfkultur.ro/blog/2014/08/31/oroarea-din-oort/

 

Catacombele din Yoh-Vombis

Cuvânt Înainte

Clark Ashton Smith (1893-1961) a fost un scriitor auto-educat de origine americană, în special în genurile horror, fantasy și sci-fi, fiind în același timp considerat ultimul mare poet romantic. Contemporan cu mamuți ai literaturii ciudate ca H.P. Lovecraft sau Rober E. Howard, suprinde prin stilul său literar, eclectic și flamboiant, și prin temele pe care le abordează, publicându-și majoritatea operelor în reviste pulp de genul „Weird Tales”, „Astounding Stories” și altele. „Catacombele din Yoh-Vombis” („The Vaults of Yoh-Vombis”) este una din cele mai reușite nuvele ale sale, alături de „The Door to Saturn” sau „The Red World of Polaris”, prin combinația unică de stiluri și idei. Este în rândul unui număr restrâns de povestiri amplasate pe Marte, asemănător unui Barsoom al lui Edgar Rice Burroughs, dar mult mai întunecat. Viziunea lui Smith asupra planetei roșii diferă foarte mult de cea a contemporanilor săi, care foloseau adesea a patra sferă de la soare pentru a da viață fanteziilor spațiale. Prin conținut, „Catacombele din Yoh-Vombis” este o povestire cu tente clare de oroare extraplanetară, dar limbajul folosit ar putea să o clasifice în rândul operelor de fantezie mitică, cu descrieri epitetice și hiperbolizante, motivul ruinelor antice, nostalgia unui popor dispărut de zeci de mii de ani, pustietatea deșertului și primejdii supraumane… Continue reading Catacombele din Yoh-Vombis