The Explorer de James Smythe pe o scala de la 1 la 5 i-as da un 2,75. Cartea face parte dintr-o serie de patru carti, fiind prima carte din serie.
E un fel de Groundhog Day in spațiu, dar mai întunecat și sinistru. Personajul principal Cormac Easton este un jurnalist care este trimis în spatiu să prezinte lumii cea mai ambțioasa misiune de explorare a spațiului. Un om slab, prizonier al propriilor indecizii si al unui scenariu implauzibil si plin de gauri tehnice… dar asta e vina autorului. Cartea e captivantă, dar are momente in care te opresti si te intrebi: “Ce? Nava se opreste în spațiu, vrei sa zici ca se opreste cum se opreste mașina pe stradă?”
Nu are idei noi, dar are perspective umane interesante.
Am speranțe mai mari pentru “The Echo” sau poate sunt masochist.
Văzând zarva online în jurul “The Martian” de Andy Weir mi-am zis că nu ar strica să o citesc. Perspectiva “parea nouă”, o carte despre Marte, hai să o citesc (în ciuda reticențentelor mele asupra oamenilor pe Marte asupra căreaia voi reveni). Continue reading Marțianul, de Andy Weir (nu e o recenzie)→
Seria Fundaţia este o serie literară ştiinţifico fantastică ce poartă semnătura lui Isaac Asimov. În Turcia seria a fost publicată pentru prima oară de către Editura Altin, insa traducerea era sub orice critică, fapt stabilit de cei ce au citit seria în limba engleză ( spre exemplu cei de la Altin au tradus celebra Lege Zero a roboticii din cartea I, Robot ca Legea Zeroth, traducătorii crezănd că Zeroth este un nume =))), cam aşa se pare că a fost tradusă şi Fundaţia ). Ulterior Seria Fundaţia a fost republicată de Editura Inkilap, dar traducerea a fost chiar mai proastă decăt a celor de la Altin, unii chiar susţinând că anumite paragrafe n-aveau nici o legătură cu lucrarea originală. Apoi în anul 2004 o nouă ediţie a fost pubicată de către cei de la Editura Ithaki, probabil cea mai bună după cum spun cititorii de SF din Turcia. În ceea ce priveşte ordinea publicării, cei de la Ithaki au respectat ordinea cronologică a desfăşurării acţiunii (ordine intentionata de Asimov), respectiv Vakif Kurulurken (Preludiul Fundaţiei), Vakif Ileri (Fundaţia Renăscută), Vakif ( Fundaţia), Vakif ve Imparatorluk (Fundaţia şi Imperiul), Ikinci Vakif (A doua Fundaţie), Vakif’in Siniri (Marginea Fundaţiei) şi Vakif ve Dunya (Fundaţia şi Pământul).
Preludiul Fundatiei
Deocamdata am reuşit să citesc doar prima carte a seriei, Vakif Kurulurken (Preludiul Fundaţiei). Acţiunea se petrece în jurul personajului principal Hari Seldon, profesor în cadrul Universităţii Streeling din Trantor, planeta-capitală a imperiului, care cu ocazia unei convenţii vorbeşte despre psihoistorie. Mai multe nu spun, dar vă asigur că Preludiul Fundaţiei este o carte care recompensează răbdarea cititorului cu un final neaşteptat.
O carte interesanta… e tot ce as spune despre ea. Merita citita? Da! Merita tamtamul din jurul ei? Nu.
E posibil ca cine nu a citit Stross sa zica wow, ce carte, ce univers. Dar pentru mine e un fel de Stross mai imbirligat. Dar acest lucru nu inseamna ca e o carte proasta. E o carte interesanta, cu un univers interesant Continue reading The Quantum Thief by Hannu Rajaniemi→
Nemira anunță că a achiziționat brandul Anticipația, sub care va încerca să lanseze mai multe produse editoriale, între ele și o revistă sf online. Hmm, din punct de vedere comercial o mutare bună, fără discuție, dar era oare nevoie de ea? Nemira deține deja Nautilus -cel mai puternic brand din sf-ul românesc!- sub care publică de câțiva ani o revistă online. Parcă ar fi fost mai frumos să vedem o revistă Nautilus solidă (nu de alta dar aia online pare că nu prea știe ce vrea) și tipărită (și de fapt am văzut câteva numere efemere dar foarte bune realizate de Ștefan Ghidoveanu. La un moment dat am văzut chiar și un almanah.).
Piața sf din România pare să fie pe o curbă ascendenă iar Anticipația are o aura de mit. Dar poate tocmai din acest motiv era mai bine să rămâna mit. Nu de alta dar mi-e teama că o să fie dărâmat.
