Ieri s-a lansat în România al 13-lea film Star Trek și al treilea din noua serie, într-un univers paralel cu tot ce s-a produs până in 2009.

Primele doua filme din serie Star Trek 2009 și Star Trek Into The Darkness (2013) te puneau în postura de spectator ce privea din exterior, fără nici o implicare, la reacțiile echipajului, cu muzică și mișcări de cameră ce te scoteau mereu în decor, încercând mereu să îți arate cât mai mult din noul univers, din tehnologii, decoruri și personaje. In primul s-a insistat mult pe construcția personajelor principale în detrimentul poveștii și pe lens flares (nu știu care e traducerea în română, dar dacă te uiți la film o să înțelegi imediat). În al doilea s-a ajuns cumva la un echilibru între poveste, personaje și imagine (no lens flare). Al treilea film a reușit să unească povestea și personajele cu o editare impecabilă și o muzică pe măsură.

Filmul pornește lent cu un echipaj într-o misiune de lungă durată, cu un echipaj închegat, dar mai ales cu o echipă de actori care reușește să joace cu naturalețe. Pentru prima data mișcarea camere, trecerea de la o secventa la alta și muzica ajuta povestea și ajuta actorii.

În sfârșit avem o poveste SF bună care nu se lasă descâlcită prea ușor pînă spre final. Federația e înfloritoare. Conflictele sunt mai mult în sufletul personajelor, pentru ca în final să ne ducă în fața unui conflict ideologic.

Nu vreau să spun mai multe, dar vă las plăcerea de a vedea unul dintre cele mai bune filme din serie.

Se discută deja despre al patrulea film Star Trek care probabil se va lansa peste 3-4 ani, produs tot de Bad Robot.