Editura Nemira ne-a pus la dispoziție un fragment din romanul Jumătate de rege, prima parte a seriei Marea Sfărâmată de Joe Abercrombie ce urmează a fi lansat în zilele următoare.

“Abia dacă păreau morţi.
Erau doar foarte palizi, aşezaţi pe lespezile reci în camera aceea rece, acoperiţi cu giulgiuri până la subsuori şi cu săbiile scoase din teci lucindu-le pe piepturi. Yarvi se aştepta în continuare ca gura fratelui său să se mişte în somn. Şi ca ochii tatălui său să se deschidă, pentru ca familiara privire dispreţuitoare s-o întâlnească pe-a lui Yarvi. Dar ochii nu se deschiseră. Şi nu aveau să se mai deschidă vreodată.
Moartea deschisese Ultima Poartă pentru ei, iar prin acel portal se nu mai întorsese nimeni.
– Cum s-a întâmplat? îşi auzi Yarvi mama întrebând de la intrare.
Vocea ei era la fel de sigură ca de obicei.
– Trădare, regina mea, murmură unchiul Odem.
– Nu mai sunt regină.
– Desigur… Îmi cer scuze, Laithlin.
Yarvi se întinse şi atinse uşor umărul tatălui său. Atât de rece. Se întrebă când îşi atinsese tatăl ultima dată. Oare l-a atins vreodată? Îşi amintea destul de bine când îşi adresaseră ultima oară cuvinte care chiar contaseră. Cu luni în urmă.
Un bărbat roteşte coasa şi securea, spusese tatăl său. Un bărbat trage de vâslă şi face noduri strânse. Şi, cel mai important, un bărbat ţine scutul. Un bărbat stă în linie. Un bărbat stă alături de camaradul său. Ce fel de bărbat nu poate face nimic din toate aceste lucruri?
Nu eu am cerut să am o jumătate de mână, replicase Yarvi, prins în acelaşi loc în care era prins deseori, lipsit de apărare, undeva între ruşine şi furie.
Nici eu n-am cerut să am o jumătate de fiu.
Iar acum Uthrik era mort şi Cercul său de Rege, micşorat mult, atârna greu pe sprâncenele lui Yarvi. O greutate mult mai mare decât trebuia să aibă acea bandă subţire din aur.
– Te-am întrebat cum au murit, spunea mama lui.
– Mergeau să vorbească despre un tratat de pace cu Gromgil-Gorm.
– Nu se poate face pace cu nenorociţii de vanstermani, veni vocea profundă a lui Hurik, Păzitorul Ales al mamei sale.
– Trebuie să fie răzbunaţi, zise mama lui Yarvi.
Unchiul său încercă să potolească furtuna.
– Mai întâi e timpul pentru jelire, desigur. Regele Suprem a interzis războiul deschis până când…
– Răzbunare! Vocea ei era ascuţită precum sticla spartă. Rapidă ca fulgerul, aprigă ca focul, adăugă ea.
Ochii lui Yarvi se îndreptară asupra cadavrului fratelui său. Şi el era rapid şi aprig, sau fusese. Cu maxilare puternice, gât gros, având deja o umbră de barbă neagră ca a tatălui său. Iar între el şi Yarvi nu exista nicio urmă de asemănare. Fratele său îl iubise, presupunea el. O dragoste dureroasă, în care orice bătaie uşoară pe umăr era aproape ca o lovitură de palmă. Dragostea pe care cineva o are pentru un inferior.
– Răzbunare, mârâi Hurik. Vanstermanii trebuie să plătească.”

Fragment din Jumătate de rege, Prima parte a seriei Marea Sfărâmată de Joe Abercrombie ce va apărea la Nemira în colecţia Nautilus. Traducător Liviu Szoke, 312 pagini, format paperback.