Post reblogged from https://astrofobii.wordpress.com/2014/12/06/blestemul-din-sarnath/.

„Blestemul din Sarnath” este primul volum din seria „The best of H.P. Lovecraft”, apărută la editura Nemira în colecția Nautilus în anul 2013. Cuprinde toate elementele cheie ale creației Lovecraftiene, și poate servi ca un bun deschizător de drumuri pentru cei care nu cunosc încă opera scriitorului din Providence. Colecția de față conține povestiri scurte și nuvele aparținând tuturor celor trei cicluri principale ale acestui incredibil autor american din prima jumătate a secolului XX, anume din mythosul cthulhian al ororii cosmice fără capăt, din ciclul viselor fantastice, dar și din puțin mai „comercialele” povestiri ale macabrului.

Textul este tradus în română prin măiestria domnului Mircea Opriță, cunoscut autor de SF autohton și redactor la rubrica „Clubul nemuritorilor” din revista „Știință&Tehnică”. Titlul cărții este preluat de la povestirea cu același nume, care surprinde o lume preistorică a tineriților și aroganțelor omului abia trezit pe un Pământ ostil, populat și de alte ființe sapiente, mult mai bătrâne.

„Blestemul din Sarnath” cuprinde treizeci de povestiri inedite, abordând teme de la oroare inumană a abisurilor oceanice prin scrieri cum ar fi „Dagon” (prima din carte și, de asemenea, printre primele scrieri mature ale lui Lovecraft) sau „Templul”, ce dă viață claustrofobiei de a te afla într-un submarin defect ce se scufundă inevitabil către adâncuri, până la povestirile suprarealiste cum ar fi „Dincolo de zidul somnului”, „Zeii ceilalți”, fragmentul „Azathoth” sau „O apariție pe clar de lună”. De asemenea, se regăsesc și povestiri pur ale macabrului, cum ar fi seria „Herbert West, reanimator”, „Cavoul” sau „Prizonierul faraonilor”.

Cea mai de valoare operă din acestă colecție mi s-a părut „Zidurile din Eryx”, o colaborare a lui Lovecraft cu Kenneth J. Sterling, expunând subînțelesuri cinice la adresa editorilor vremii, dar și un cadru aparte. Este singura povestire lovecraftiană plasată pe o altă planetă, anume un Venus anacronistic, umed, tropical și toxic, populat de oameni-șopârlă cu tentacule în piept. Este unică această nuvelă printre scrierile lui Lovecraft, intrând într-o zonă de SF interplanetar puțin exploatată de acesta.

Limbajul delicios eclectic și adesea flamboiant al originalelor în engleză este păstrat în traducere și adaugă considerabil la atmosfera apăsătoare, cu tentă supranaturală a scrierilor. Reușește să convingă cititorul că participă la niște adevăruri teribile, preumane și absolute, într-un Cosmos vast și indiferent, în măsură să înnebunească mințile mărunte ale oamenilor.

Ca o concluzie, această carte este obligatorie pentru orice fan al ficțiunii stranii, al fanteziei și ororii, sau al SF-ului în general. Domnul Mircea Opriță a întreprins o traducere demnă, păstrând pe cât posibil aroma originalului, iar Lovecraft a creat o mitologie proprie, aparte, de multe ori chiar mai puternică decât decât cele mai importante mitologii tradiționale ale lumii. Puterea sugestiei, viziunea aparte și stilul dens și de o estetică singulară îi conferă lui Lovecraft diferența specifică care îl rupe de aproape orice altă experiență de lectură. Îi acord calificativul de excelent și insist oricui citește această recenzie să pună mâna cât mai repede pe „Blestemul din Sarnath”, căci va fi încântat și înspăimântat simultan de lucrurile nespuse pe care le conține.