Sau cum ar fi dacă am încerca cu adevărat să colonizăm o altă planetă prin intermediul unei nave-generație. Planeta în cauză este Aurora (numită astfel în onoarea lui Isaac Asimov care imagina în romanul Soarele gol o planetă cu acest nume orbitînd în jurul lui Tau Ceti). Este de fapt un satelit al unei planete gigant (Tau Ceti E), cu un climat asemănător cu al Pămîntului (apa, oxigen) și aparent toate condițiile pentru susținerea unei colonii umane. Poate chiar prea multe. După o călătorie de 170 de ani nava ajunge la destinație cu proviziile pe sfîrșite și un echilibrul ecologic care începe sa dea rateuri. Plini de entuziasm oamenii își suflecă mînecile și se apucă de treabă doar ca să constate că lucrurile sunt mult mai simple văzute de la distanță. De aproape, un agent patogen (un prion) le face viața grea și ii sperie atît de tare încît mica societate de la bord se scindează iar jumătate din echipaj decide sa revină pe Pămînt. Partea a doua a romanului e călătoria de întoarcere narată în principal din perspectiva inteligenței artificiale care gestionează nava.
   Plecați să colonizeze planete îndepărtate, membrii echipajul navei își construiesc o nouă identitate redescoperind planeta de origine și participînd la reconstrucția plajelor dispărute după topirea calotei glaciare. Kim Stanley Robinson ne spune să rămînem cu picioarele pe Pămînt. Sau cel puțin în sistemul solar.
   Aurora este un roman de sine stătător cu toate ca de dragul continuității KSR include elemente ce l-ar putea amplasa în universul din 2312 dar 200-500 sute  de ani mai tîrziu.  Apare din nou un computer numit Pauline -inteligenta artificiala a navei (precum IA-ul lui Swan din 2312 sau computerul lui John Boone din  Marte Roșu), apar marile proiecte de geo-inginerie  planetară, teme de micro și macro ecologie, mecanica orbitală. Hard sf în toată regula, lipsit de gadgeturi și chestii spectaculoase.
   I s-ar potrivi foarte bine subtitlul Hobbit-ului: There and back again.

Later edit: Aurora a intrat pe lista de lecturi recomandate a revistei Locus, pentru anul 2015.

Kim Stanley Robinson este cunoscut în România în primul rînd datorită trilogiei dedicate planetei Marte apărută la editura Nemira în cîteva ediții începînd cu anul 1996 (Marte roșu, Marte verde, Marte albastru) dar și a romanului 2312 (tot Nemira, 2013) precum și ciclului Știința în capitală din care au apărut pînă în prezent la Tritonic 40 de semne de ploaie (2006) și 50 de grade sub zero (2008) (seria cuprinde trei romane, ultimul, Sixty Days and Counting nefiind tradus la noi). Mai recent (mai 2015), în nr. 29 al revistei CPSF Anticipația a apărut și povestirea Înainte de trezire.