Tag Archives: opinie

Cîteva statistici de 8 martie

   În ianuarie, Tom Hunter, administrator al premiului Arthur C. Clarke, dezvăluia că din totalul de propuneri pentru nominalizări (121 – număr record și în creștere față de anul trecut) 33 erau femei. Adică un sfert și tot în creștere. Lista scurtă va fi anunțată pe 18 martie. Later edit: intre nominalizatii de pe lista scurta sunt doua femei.
Cele trei premii Kitschie (Red, Golden și Black Tentacle) au fost revendicate de femei. Nu-l socotim aici pe cel pentru copertă (Inky Tentacle).
Nominalizările Nebula 2013: la categoria roman – șase femei și doi bărbați. Din totalul de nominalizați mai mult de jumătate sunt femei (21 femei – 10 bărbați).
La premiul Andre Norton (așa-zisa categorie “young adult”) avem șase femei dar numai un singur bărbat.
Nominalizările pentru premiile BSFA 2013: șapte femei – cinci bărbați. La “short fiction” nu avem nominalizați bărbați.  Din nou nu socotim coperțile.
Redactia Asimov’s e compusă majoritar din femei. La fel și la Analog (cele doua reviste fiind în același concern media, partea de producție e chiar identică).

Caseta Asimov's - Analog
Caseta Asimov’s – Analog

   Din alta zonă, nominalizarile PEN/Faulkner Award de anul acesta numară trei femei și doi bărbați. Între femei o regăsim pe Karen Joy Fowler pentru romanul non-sf We Are All Completely Beside Ourselves, roman nominalizat și la Nebula. Premiul PEN/Faulkner este acordat anual pentru lucrări de ficțiune ale  scriitorilor cu cetățenie americană. Pînă acum nici o lucrare sf nu a cîștigat acest premiu. Later edit: Karen Joy Fowler este cîștigătoare.

   Să trag o concluzie, să nu trag? Pare o perioadă bună pentru femeile din zona SF de limba engleză (fie ea parte creativă sau administrativă). Probabil era și cazul dar dacă este și autentică nu doar un val de corectitudine politică, rămîne de văzut. Pentru că e totuși 8 martie voi zice că SF-ul e (deocamdată) pe mîini gingașe. De mîine revenim la teoria conspirației și ne aducem aminte că Lightspeed Magazine pregătește un număr special “Women Destroy Science Fiction“. Acesta este finanțat public (prin Kickstarter – și-a atins cu brio suma propusă) și va fi pus pe piață pe 14 iulie.

Să batem câmpii…

De ce nu îmi place SF-ul modern?

SF-ul e invadat de scriitori profesioniști, unul mai talentat ca altul. Pentru unii ăsta e un lucru bun, pentru mine… o durere. Continuând idea din postul anterior cu păpădia – o carte scrisă de un profesionist are doua defecte majore: e o cărămidă cu sute de pagini și este o descriere completa, epuizeaza universul și nu îți mai lasă loc pentru imaginație. Deja totul e un fel de fast food cu idei digerate și mulse până la ultimul strop. O carte modernă are două sau trei idei bune pe care la supra-expune, e ca o poză făcută cu macro – vezi toate detaliile, te pierzi în minuscul. Un alt defect al romanului modern – personajele sunt facute dupa rețetar și deloc subtile. Dacă ai citit ceva de Joseph Campbell îți dai seama că eroii cărților moderne se încadrează într-un mit. Stiu, e greu sa te situezi în afară, probelma e că înaite de a avea cartea ei pornesc de la o rețetă. Si în felul ăsta ai tot felul de scritori care scriu cam în același fel pentru ca au participat la aceleași workshop-uri.

Ce este SF-ul pentru mine…

(Compunere tip clasa aII-a, de ce îmi place anotimpul vara.)

SF-ul pentru mine este o păpădie, o sufli și mai rămân câteva semințe prinse în suportul lor. Un univers SF creat de un autor este o păpădie, dar într-un proces invers în care împingi ideile/semintele în locașul lor, timpul le scoate prin uitare. Avem întregul univers al lui Asimov care a făcut tot posibilul ca tot ce a scris să se încadreze în același univers. Cine citește Fundația și nu citește restul rămane cu un mare gol. Exemplu: Sfârșitul Eternității explică nevoia Gaiei și absența extratereștrilor din galaxie, Caverne de otel si Soarele gol explică prezența lui R. Daneel Olivaw și comportamentul lui. Poți citi o carte de Asimov fară să citești restul, dar ai cateva teci cu semințe.

Pentru mine un astfel de univers e alcătuit din ideile autorului, cu cât citești mai mult din ce a scris, cu atat ai o păpădie mai completa. Nu e o pledoarie pentru a citi mai mult din ce a scris un autor, e o descriere a ce înseamnă SF-ul pentru mine, un câmp de păpădii peste care trecerea timpului mai lasă câteva idei bine încastrate în tecile lor.

SF-ul mi-a adus în față o multitudine de lumi, care mai de care mai frumoase si mai vii. În metafora papadia are și un mare avantaj pentru că descrie o sferă goală prin care ideile/semințele se întind într-o sferă precum tijele pufului care le asigură zborul. Mintea mea zboară odată cu ele.

O carte este cu atât mai frumoasă cu cât nu e o descriere completă a universului, nu este o sferă plină. Este o sferă imperfectă, goală, cu idei care delimitează marginile, pe care imaginația mea o umple.